O calatorie fara sfirsit

12 decembrie 2003,Chisinau – Hotelul National, punctul de pornire a multora spre un vis, in cautarea unui viitor  mai luminos, mai prosper, pentru altii unica sansa de a fugi de trista si precara realitate socio-economica a Patriei noastre. 12 decembrie 2003, Chisinau, Hotelul National.. De acolo s-a pornit si el,un baiat aproape de 22 de ani, pe care, apropo, i-a facut la hotar cu Austria.Tinea imbratisata o domnisoara, pe care nu vroia nicidecum s-o slabeasca, o saruta cu sete de parca stia ca n-o s-omai vada mult timp, sau poate deloc si  cind soferul a strigat ca e timpul de pornit, i-a mingiiat gingas obrajii, i-a trecut miina prin par, cu soapta disperata de:Adio…

 

Odata urcat in microbus, si-a dat seama ca e singur, ca tot ce se va intimpla pe viitor va fi opera lui proprie, va trebui sa se descurce singur bine sau rau si in orice situatie si imprejurare. Exact asa si s-a intimplat, a nimerit intr-o lume diversa, intr-o lume pe cit de primitoare si prietenoasa pe atit de ostila. Acolo persoanele pe care le cunostea de acasa, prietenii si chiar persoanele mai apropiate, erau schimbate, schimbate privirile, comportamentul si chiar vocabularul, care devine o specie incrucisata intre moldoveneasca si acea straina care are un efect audio chiar amuzant.

 

Fara sa-si dea seama a fost cuprins si el de acel val al schimbarilor, chiar a instrainarii, era inevitabil, un proces care se intimpla cu orisicine. E greu de trait intr-o tara straina daca nu le intelegi cit de putin, modul de viata, psihologia acelui popor. Fiind in contact permanenet cu ei, muncind, mergind in transport, deci vazindu-le, obiceiurile,deprinderile, virtutiile si neajunsurile. Ii placea sa studieze, deci a facut si scoala aceea, a cunoscut si a inteles perfect cum si cu ce fel de aer respira ei. Cu timpul s-au inchegat relatii prietenesti, colegiale cu multi dintre ei, caci in afara de specificurile unui popor, si aici exista acele doua categorii de oameni: buni si rai. Nu-i posibil sa existe doar lucruri pozitve in lumea asta, multi incearca sa te injoseasca, sa te faca sa muncesti mai mult si sa-ti plateasca mai putin sau sa nu-ti dea deloc ceea ce ai muncit, asa cazuri se intimpla destul de des. Un lucru ne deosebeste de ei, de europeni, aici nu este loc pentru violenta, orice problema se rezolva pe baza legala altfel, insasi pagubasii pot sa fie pedepsiti.

 

Are ceva pe suflet acest baiat:dorul de casa,de parinti, de apropiati,de acele cimpii si dealuri unde a crescut, de nepoti, rude si prieteni, dor ce s-a transformat in cronic si nu-l mai lasa… Da este o calatorie fara sfirsit, caci cine a ajuns aici si s-a intors in Patrie, va reveni pina cind la noi in tara nu se vor schimba lucrurile…