Era odata un rege al fulgilor care mereu visa si spera ca va veni si timpul lui sa cada la pamint si topindu-se va muri asemeni omului.Timpul se scurse si venise iarasi iarna si afara incepu sa ninga mai tare si mai tare, iar printre acei micuti fulgusori cazu si regele care plutea prin vazduh ca o frunza tomnatica. Se simtea bine si se gindea ca e cel mai fericit de pe lume,ca in sfirsit simte si el ce simtisera doar micii lui copii. Zimbea, privea la frumusetea ingereasca din jur.
Cind cazuse pe pamint, in fata I se arata o fantasma ce parea a fi o umbra. Acea umbra fusese a primaverii care cu vocea sa blinda ii spuse gingas regelui:
- Suntem toti regi si regine si toti dorim sa simtim ceea ce simt copiii nostrii, dar noi simtim si traim dupa legea naturii. Nu te prea te bucura si nu te intrista de viata ta caci traiesti in felul tau si ai si tu un mare folos pe acest pamint.
Eu sunt pentru a felicita lumea cu trezirea naturii, cu inflorirea florilor si cu iverzirea celei mai frumoase culori a primaverii.
Vara exista pentru a face oamenii fericiti cu caldura sa nebuna, pentru ai face sa zimbeasca plecind in vacanta.
Toamna binenteles imblinzeste cu coloritul sau cald orce inimioara, ea aduce sufletului romantismul si armonia de tot ce te poate inconjura.
TU, esti curatenea sufletului, puritatea inimii, esti cel ce aduce in sufletul oricarui om, fie el mare sau mic, o copilarie ce dainueste acolo-n adinc, ce ascunde cele mai nevinovate clipe, tu esti cel ce incalzeste si inmoaie pe orcine ce are sufletul de gheata.Tu esti caminul inimii.
Ce stai urca sus pe tronul tau si nu crede ca tot consta doar dintr-o clipa, ci consta din trairi ardente si inelungate care fac pe cei din jur sa fie fericiti. Urca nu ezita!
- Oare nu vreau eu sa traiesc din plin?
- Ce folos ca ve-i trai doar citeva clipe din plin, iar mai apoi o vesnicie ve-i face pe cei din jur sa-ti duca dorul? Ce folos?
- Ai dreptate, si cred ca totusi pari a fi un inger care doreste sa ma ivete ce e rau si ce e bine. Sa stii ca in cinstea ta voi jura ca va veni iarna atit timp cit va exista aceasta micuta si suava lume.
Se trec anii si priviti si azi fulgusorii mici de zapada ne mai bucura.
Nu va prea indignati, ca ne bucura cam rar, dar acesta-i rezultatul pe care noi nu l-am presupus aruncind atitea deseuri in strada.
Nu e vina batrinului rege ca e batrin si nu poate sa se apere de gunoi, e vina noastra, celor ce gresim constient, si scurtam aceasta frumoasa viata a fulgului de nea…

foarte foarte foarte frumos!!!
bravo Angela