Reflecţii asupra anului 2007

În atmosfera sărbătorilor de iarnă şi înconjurat de sute de mesaje de sănătate şi dragoste am hotărît să reflect asupra anului 2007. Aşa cum a fost el!

Încep cu prima zi al anului, atunci cînd am fugit la radio de acasă pentru a anunţa la ora 1:00 intrarea oficială a României în Uniunea Europeană. Am inclus imnul românilor, dar m-am simţit stingherit pentru că, de fapt, concetăţenilor mei  nu le pria bine integrarea europeană a statului vecin. Aşa a şi fost! 1 ianuarie 2007 a reprezentat pentru mulţi, inclusiv şi pentru mine, restabilirea sîrmei ghimpate pe Prut. Am simţit pe propria piele dificila procedură de obţinere a vizei şi am colectat semnături la iniţiativa Partidului Liberal în susţinerea deschiderii a încă 2 consluate la Bălţi şi Cahul.

A urmat apoi dizmorţirea Zilei Îndrăgostiţilor la români – “Dragobetele” pe care l-am sărbătorit la 24 februarie. A fost o tentativă reuşită a Organizaţiei de Tineret PL de a atrage atenţia cetăţenilor asupra necesităţii păstrării valorilor naţionale. Acum acestea sunt înlocuite cu cele occidentale, dar cînd vom dori să ne individualizăm printre popoarele lumii vom înţelege importanţa păstrării şi afirmării indentităţii etnice şi culturale. Să dea Domnul să nu fie prea tîrziu!

La 27 martie am observat o preocupare serioasă a autorităţilor centrale faţă de acţiunile pro-româneşti. Circa 15 colegi de-ai mei de la partid, inclusiv şi liderii acestuia Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă au fost tăbîrîţi în timpul unei deplasări la Cimitirul Central Ortodox. Asta pentru că au dorit, doar să depună flori la mormintele marilor noştrii eroi.

Dinspre est am aflat în aprilie că preşedintele ucrainean Vicotr Iuşcenko dizolvă parlamentul şi stabileşte alegeri anticipate pentru 27 mai. O instabilitate politică în regiune , oare cui îi este la îndemînă?

În mai începe campania electorală pentru alegerile generale locale din Republica Moldova. Aici m-am implicat serios, dorind să demonstrez că adevărul şi corectitudinea poate şi trebuie să învingă. În timpul acesteia la 6 mai Nicolas Sarkozy este ales preşedinte al Franţei, iar felul în care percep francezii politica m-a uimit nespus. Alegerile din Franţa m-au motivat şi mai mult să conving lumea să iasă la urnele de vot. Argumentul de bază a fost – Cum poţi să critici mersul rău al lucrurilor din ţară, dacă nu contribui cu nimic la ameliorarea situaţiei? Simplu şi eficient!..

Luna iunie mi-a adus o nespusă fericire, candidatul în care mi-am pus încrederea şi pentru care am lucrat în campanie a cîştigat. Dorin Chirtoacă nu a învins doar cursa cu Veaceslav Iordan, ci şi cu întregul sistem comunist.  Primul semnal al scîrţîitului, sau cum a scris presa “Începutul sfîrşitului pentru comunişti!”.

Ei bine, sar peste iulie, cu toate că aş putea scrie cîte ceva despre instabilitatea din consiliul municipal Chişinău. Dar.. August mi-a adus o deosebită cunoaştere a spaţiului românesc. Am văzut sudul basarabiei şi ceea ce a mai rămas din Cetatea Chilia şi munţii Carpaţi şi locul unde a activat profesorul Nicolae Iorga – or.Vălenii de Munte. Înfrăţirea acestui oraş cu oraşul meu natal – Cimişlia, doar amplifică bucuria de a vedea acele locuri.

Începutul toamnei m-a găsit în calitate de student. Ceva nou pentru mine, care mi-a creat o altă viziune asupra vieţii. Şi asta e doar începutul… În aceeaşi lună, Consliul Coordonator al Audiovizualului adoptă o rezoluţie ilegitimă. Este vorba  despre  distribuirea frecventei TVR1 unui alt post. Acţiunea a însemnat o lovitură puternică pentru mass-media “liberă” de la noi.

În luna noiembrie am urmărit campania electorală pentru europarlamentare şi pentru referendumul cu privire la trecerea la votul uninominal din România. Cîştig pronunţat pentru PD şi decepţie pentru Traian Băsescu, care nu a putut curăţa listacii din cauza prezenţei slabe la urne.

Şi în sfîrşit luna decembrie. Aici pot scrie un roman!   Asta deoarece au avut loc mai multe  evenimente ce au atins teme sensibile pentru cetăţenii moldoveni. În primul rînd ignorarea aniversării a 89 ani de la Marea Unire la 1 decembrie din partea societăţii şi ascoiaţiilor istorice, culturale, de ce nu şi a partidelor politice. Tineretul Liberal a încercat să acopere golul printr-o manifestaţie în scuarul Operei Naţionale, care a plăcut tinerilor. Aceştia au reuşit să coaguleze forţele, utilizînd internetul, şi să răspundă prompt la acţiunile ilegitime ale guvernării actuale.  Furarea Pomului de Crăciun, expulzarea nejustificată a 2 diplomaţi români,  disciplina “limba moldovenească” ş.a.  au  aprins  tineretul, care a sărit pe baricade. Judecînd la rece am dedus că toate aceste atacuri asupra valorilor naţionale poate fi o cursă, iar comunişti au scindat, astfel, societatea în două. O strategie impecabilă! Ca întotdeauna consecinţele au efect întîrziat.

Multiplele întrebări şi exclamaţii denotă faptul că anul 2007 a fost unul plin de nereguli şi neclarităţi. 2008 poate fi un de răscruce pentru că pentru multe forţe politice de la noi campania electorală lucrează foarte bine. Doresc Republicii Moldova un an nou productiv şi corect din punct de vedere  al luptei politice. Strigător la cer?!