Ultimele 2 zile le-am petrecut la Mănăstire Zloţi, situată la 45 km de Chişinău şi la 25 km de oraşul meu natal Cimişlia. Am venit aici din Cimişlia, după o masă de sărbătoare din a 2-a zi de Crăciun. Stareţul mănăstirii, arhimandritul Tobie are un computer conectat la internet, dar nu ştie să-l folosească şi am hotărît să-i dau o mînă de ajutor.
Îndată cum am ajuns am observat că aici persistă o linişte dumnezeiască, iar locul, mănăstirea şi pădurile ei înzepezit sunt potrivite pentru a mai medita. Cînd m-am aşezat în faţa computerului, l-am uimit pe părinte prin faptul că în reţeaua web există articole despre Mănăstirea Zloţi şi despre el. S-a întristat prin faptul că marea parte din informaţie nu este veridică, de exemplu pe un site românesc s-a scris că “Slujbele se fac preponderent în limba rusă”, ceea ce este pe departe adevărat. L-am inspirat să scriem cîte ceva despre mănăstire din prima sursă, astfel m-am apucat să fac un blog pe platforma cunoscută mie – wordpress.
De aici au început cele interesante – am fotografiat zona în care se află schitul şi am “şters colbul de pe hrisoave vechi” vorba lui Eminescu. Am aflat că Mănăstirea Zloţi are o istorie zbuciumată, dar foarte interesantă. Locul mănăstirii a fost ales de însăşi Maica Domnului, iar în prima instanţă a activat doar 8 ani, pentru ca în 1949 să fie închisă de către bolşevici şi supusă unor înjosiri feroce. În lăcaşul sfînt au fost ţinute vite şi chiar porci. Toate acestea au fost năprasnice pentru că voia Sfintei Născătoare de Dumnezeu a fost să se restabilească mănăstirea în anul 1995. Ajutoarele obţinute de grupul de călugări din acea vreme au fost modeste, dar utile, astfel încît la moment mănăstirea este deosebit de frumoasă şi strînge creştini din întreaga Moldovă. Nu totul e sfîrşit, mai este nevoie de resurse financiare pentru a atinge obiectivele monahilor de a termina poarta mănăstirii, clădirea pentru găzduirea pelerinilor şi, eventual, constuirea unei biblioteci şi muzeu.
În aceste locuri timpul, de parcă se opreşte, iar liniştea duhovnicească te purifică, uitînd de poftele şi relele lumeşti. Viaţa devine luminoasă şi frumoasă, iar gîndurile mai limpezite. De aceea sfatul meu este să acordaţi o mai mare importnaţă pelerinajului pentru a afla lumea din lumea noastră.
Blogul creat – www.manastireazloti.wordpress.com
Mai multe imagini pe flickr!
Da, intradevar, uneori nici nu banuim ca avem locuri atit de pitoreshti. Am fost shi eu la manastirea Zlotzi shi am ramas uimita de privelishtea ce mi s-a deschis in fatza. Acolo am avut impresia ca timpul s-a oprit. Parea un tarim rupt dintr-o poveste, unde domneshte linishtea shi pacea.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost si eu acolo. Nu numai ca timpul s-a oprit, ci nu vroiam sa ma intorc acasa.M-a surpris mult faptul ca aici vin multi tineri in special cind se citesc molitvele lui sf. Vasile.Chiar am avut posibilitatea sa ma scald in izvorul cu apa lecuitoare.
Slava Domnului si Dumnezeu sa-l ajute pe arhimandritul Tobie.
Manastirea Zloti este una din cele mai fermecate locuri.Este intr-adevar ca-n rai,o particica care ne da o siguranta aparte,o siguranta care ne-o poate da numai Domnul nostru Isus Hristos!